Cu toate modalitatile diferite de a aborda productia de culturi, poate fi dificil pentru un business sa stie daca isi atinge intregul potential. Fiecare abordare are propriile sale avantaje, dar serele au devenit optiunea de preferat pentru cultivatorii comerciali si pot oferi cele mai bune sanse de a mentine o afacere viabila in timp.

Serele permit cultivatorilor sa combine capacitatile de control al climatului ale culturii de interior cu economiile de costuri ale culturilor cultivate la soare, ajutandu-i sa-si mareasca profitul.

Odata cu cresterea costurilor la energie si marjele din ce in ce mai stranse, aceste caracteristici au devenit mai importante ca niciodata pentru operatiunile moderne. Poti gasi componente pentru sere la .

Care sunt avantajele folosirii unei sere?

Cele mai notabile beneficii ale unei sere sunt productia crescuta, economiile de costuri pe termen scurt si lung, controlul temperaturii si umiditatii, potentialul de automatizare si personalizarea designului. In comparatie cu camerele de cultura interioare sau cultivarea in aer liber, serele ofera o abordare mai durabila si mai eficienta a cresterii plantelor.

Cu materialele si designul potrivit, cultivatorii pot obtine control complet asupra mediului de sera pe tot parcursul anului. De asemenea, pot adapta structura in functie de nevoile lor exacte, pe baza diferitilor factori. Aceasta include locatia functionarii lor, scara la care cresc si tipurile de plante pe care le produc, de la legume organice la plante exotice.

Productie crescuta

Capacitatea de a cultiva recolte mai frecvente, de inalta calitate, fara intrerupere, este unul dintre cele mai semnificative beneficii ale unei sere. Pe langa ciclurile de crestere mai rapide, operatiunile pot continua productia pe tot parcursul anului, indiferent de conditiile meteorologice de afara. Acest sezon de crestere mai lung permite operatiunilor cu sera sa isi maximizeze productia in timp, mai ales in comparatie cu omologii lor in aer liber.

Placarea este, de asemenea, un sustinator cheie pentru cresterea productiei intr-o sera. Instalatiile interioare sunt de obicei instalate in depozite, care ofera beneficii limitate, in timp ce campurile exterioare sunt pe deplin expuse la lumina directa a soarelui si la vreme nefavorabila. Cu placarea potrivita, cultivatorii de sere pot oferi culturilor un nivel optim de transmisie si difuzie a luminii, blocand razele UV daunatoare si promovand cresterea superioara a plantelor.

In plus, serele faciliteaza imbunatatirea vietii plantelor si elimina problemele comune, cum ar fi daunatorii si bolile. Cu un plan adecvat pentru IPM (Managementul integrat al daunatorilor), mai putine plante vor fi deteriorate, iar cultivatorii pot aduce pe piata culturi mai valoroase.

Economii

Cand cultivatorii se uita la beneficiile unei sere, potentialele economii de costuri sunt incontestabile. Aceste economii sunt generate in mare parte de o reducere dramatica a consumului de energie, ceea ce duce la scaderea costurilor lunare de utilitati.

Unul dintre beneficiile unei sere, care le face in mod inerent mai eficiente din punct de vedere energetic decat instalatiile interioare, este nevoia semnificativ redusa de iluminare. Serele utilizeaza lumina naturala de la soare pentru a oferi culturilor suficienta iluminare pe tot parcursul zilei.

Daca este necesar, cultivatorii pot folosi in continuare cantitati mici de iluminat artificial, cum ar fi LED-urile eficiente din punct de vedere energetic. Acest lucru le permite sa optimizeze cresterea plantelor, in special in timpul iernii, cand sunt mai putine ore de lumina disponibile.

Istoria cartofului

Cea mai veche urma inregistrata a spud a fost gasita in Anzii peruvieni in jurul anului 6000 i.Hr. Cercetarile sugereaza ca comunitatile de vanatori au venit initial pe continentul sud-american cu 7000 de ani inainte de a recolta plante de cartofi salbatici. Plantele au rasarit in jurul lacului Titicaca, situat sus, in munti.

500 d.Hr. – 800 d.Hr

Fermierii andini au descoperit ca cresterea cartofilor a prosperat la altitudini mai mari si a fost ulterior plantata in „zona vaii”. Civilizatiile s-au extins in jurul zonei Lacului Titicaca, alimentate in principal de cresterea si recoltarea cu succes a porumbului si a cartofilor. Civilizatia Huari a aparut in jurul anului 500 d.Hr. care s-a dezvoltat in cele din urma in statul Tiahuanacu, care, printre asezarile invecinate, a reprezentat o populatie de aproximativ 500.000 de locuitori!

1000 d.Hr. – 1400 d.Hr

Civilizatia incasa a crescut in valea Cuzco in 1400 dupa disparitia lui Huari si Tiahuanacu in anii 1000 pana la 1200. Aceasta a devenit cea mai mare si cea mai rapida asezari din America. Ei au imbunatatit abordarile agricole ale stramosilor lor si au sporit si mai mult productia de porumb si cartofi.

Un fel de mancare de cartofi numit chuño a fost principalul produs alimentar consumat de oficiali, soldati si muncitori si chiar a servit ca stoc de rezerva pentru neregulile recoltelor. In acest moment, cartofii erau profund incorporati in cultura andina – a fost etichetat hrana „poporului” si a jucat un rol fundamental in viziunea oamenilor asupra lumii.

1500 d.Hr. – 1800 d.Hr

In 1532, incasii au fost invadati de spanioli. Aceasta invazie a dus la introducerea cartofului in Europa dupa ce exploratorii spanioli s-au intors cu recolta pe tarmurile lor.

Aparitia exacta a cartofului care a fost introdus pentru prima data in Irlanda ramane necunoscuta. Exista mai multe versiuni ale povestii – o versiune sugereaza ca a fost introdusa de exploratorul britanic Sir Walter Raleigh, alta implica ca cartofii au plutit pe tarmurile Cork dupa epava unei nave armatei spaniole. Cu toate acestea, in 1589, Raleigh a plantat seminte de cartofi la mosia sa irlandeza din Cork inainte de a le oferi cadou reginei Elisabeta I.