Va mai amintiti de perioada copilariei, atunci cand fie va petreceati vacantele de sarbatori la bunici la tara, fie mergeati sa ii colindati? Mai stiti ca acestia aveau pe masa de fiecare data de Craciun dar si de Paste si cu ocazia oricarei alte sarbatori, diferite tipuri de cozonac, incepand de la cozonac crema de nuca si stafide, si pana la cozonac cu cacao sau cozonac cu rahat, si diferite alte sortimente?

Ei bine, la fel se intampla si cand parintii dvs. mergeau la colindat la bunicii lor, erau intampinati tot cu asemenea bunatati. Din acest motiv, ne place sa credem despre cozonaci ca sunt traditionali romanesti, si ca ar fi un desert care ne apartine noua ca natiune.

Chiar daca ne place sa sustinem acest lucru, trebuie sa stiti ca si bulgarii in egala masura sustin ca este desertul lor traditional, si l-au denumit KOZUNAK. Italienii au cozonacul lor, care este foarte cunoscut in peninsula, sub denumirea de PANETTONE.

Ei bine, cozonacul nu ne apartine nici noua, nici italienilor, nici bulgarilor, nici francezilor, ci a aparut cu mult timp inainte ca aceste tari sa apara pe harta lumii.

La originea cozonacului se afla painea, si se pare ca tehnicile de dospire si de coacere au fost descoperite si puse in practica inca din cele mai vechi timpuri, de catre egiptenii antici, care au folosit drojdia pentru fermentarea si dospirea aluatului.

Descoperirile arheologice ne arata faptul ca in Egiptul Antic existau deja cuptoare, iar egiptenii stiau sa faca diferite tipuri de paine dospita, unele dintre aceste tipuri fiind indulcite cu miere.

Apoi, grecii trebuie sa fie amintiti pentru ca si ei faceau un cozonac pe care il indulceau cu miere, si pe care l-au denumit “Plakous”. Prima reteta a grecilor de cozonac cu nuci si miere, a fost mentionata de catre Chrysippus din Tyana, care a mentionat faptul ca a mancat acel tip de cozonac in Insula Creta.

Apoi, de la egipteni au preluat si romanii drojdia, si au inceput sa faca diferite tipuri de cozonaci. Acestia au adaugat unt, oua si fructe uscate in cozonacii lor. La inceput insa, romanii aveau doar doua tipuri de cozonaci, unul fiind oferit ofranda zeilor (LIBUM), iar al doilea era PLACENTA, un cozonac cu alune, branza si stafide.

Apoi, odata cu trecerea timpului, in Europa, brutarii faceau cozonaci cu fructe uscate, pentru ca acestia tineau mai mult timp.

Prima reteta de cozonac aparuta intr-o carte, a fost publicata in anul 1718 in Marea Britanie, si se recomanda ca acesta sa fie copt in forme lungi si inguste. Englezii si in 2020 fac astfel de cozonaci, respectand cu strictete reteta.

Apoi, nu trebuie sa ii uitam pe francezi, care au inclus cozonacul in meniul zilnic ca al treilea fel de mancare (desertul), in secolul al XIX-lea.

Incet dar sigur, cozonacul a devenit din ce in ce mai popular, iar astazi este intalnit in aproape toate tarile din Europa, sub diferite forme.

Traditia spune ca in Romania, cei care au cozonac pe masa, sarbatoresc. Acesta este motivul pentru care gospodinele fac cozonac in fiecare an de Craciun, de Paste si cu ocazia altor sarbatori.

Exista si femei care sunt foarte ocupate cu locul de munca, iar acestea nu au timp sa faca acasa cozonaci, dar aceasta nu este o problema, dat fiind faptul ca acum isi pot indrepta atentia spre un cozonac cu nuca, sau pot alege un cozonac cu caramel sau orice alt tip de cozonac delicios de la Boromir Market.

Daca va intrebati de ce de la Boromir si nu de altundeva, pentru ca aici gasiti cozonaci ca la mama acasa.