Într-o Românie care își târăște viitorul prin labirintul urnelor de vot, un personaj aparte iese în față cu o ofertă „inovatoare”: o combinație de extremă dreapta și suveranism reșapat. Călin Georgescu, un „vizionar” autoproclamat, pare să considere că verdele legionarului, acel simbol al unui trecut întunecat, poate fi croșetat pe costumul elegant al democrației moderne. Din păcate pentru domnia sa, democrația nu se asortează nici cu fascismul romanticizat, nici cu dezinformarea ridicată la rang de artă.

Președintele Călin Georgescu și verdele nostalgic

Președintele Călin Georgescu – în ipoteza că românii ar decide să-și joace viitorul la ruleta acestui discurs suveranist – aduce cu sine o „viziune” fascinantă. „România trebuie să-și regăsească rădăcinile morale,” proclamă el, invocând figuri și valori din perioada interbelică. Problema este că acele rădăcini pe care le laudă nu sunt doar prăfuite, ci pline de spini istorici: xenofobie, extremism, intoleranță.

„Liderii noștri trebuie să fie morali, ca cei de altădată,” afirmă cu aplomb, omițând că acea moralitate includea violență politică și represiune. Dacă în trecut aceste idei au fracturat țara, este greu de imaginat cum ar putea astăzi să o unifice, mai ales într-un context european care promovează drepturile omului și diversitatea.

Suveranismul între iluzie și izolare

O altă piatră de temelie a discursului său este suveranismul – o idee care sună bine pe hârtie, dar care, în interpretarea domnului Georgescu, pare să propună mai degrabă o izolare autosuficientă decât o independență reală. „România nu are nevoie de influențe externe,” susține el, ca și cum economia globalizată ar fi o simplă opțiune, nu o realitate inevitabilă.

Propunerea sa de a păstra resursele naturale neexploatate, în special „aurul care trebuie să rămână în pământ,” ar fi poetică, dacă n-ar fi utopică. În absența investițiilor externe și fără un plan economic clar, această „autonomie” ar transforma România într-un stat fragil, cu o economie stagnată și cu un loc marginal pe scena globală.

Manipularea trecutului pentru un viitor incert

Călin Georgescu jonglează abil cu dezinformarea și incertitudinea, construindu-și discursul pe fricile legitime ale oamenilor. Totuși, istoria ne-a arătat că liderii care promit salvarea prin întoarcerea la un trecut idealizat sunt cei care, de obicei, aduc stagnare și conflicte.

Dacă președintele Călin Georgescu ar deveni realitate, România s-ar confrunta cu o economie izolată, o societate divizată și o conducere incapabilă să gestioneze relațiile internaționale. Verdele pe care îl poartă în discurs este mai degrabă o mască a unui trecut incompatibil cu prezentul, iar costumul democrației moderne nu poate ascunde fisurile unui astfel de proiect. România merită mai mult decât iluzii învelite în nostalgie.