De ce e bine sa mergi la un specialist in sanatate mintala, chiar daca nu ai probleme evidente? Aceasta este o intrebare importanta la care multi oameni nu se gandesc, pentru ca exista inca multa stigmatizare in jurul terapiei si sanatatii mintale in general.
Insa, ca orice alta parte a corpului, creierul si sanatatea sa mintala necesita intretinere si ingrijire constanta. In acest articol, vom explora cateva dintre motivele pentru care ar trebui sa consideri sa mergi la psiholog chiar daca nu ai probleme evidente. Poti merge inclusiv la un psiholog copii daca e nevoie.
Prevenirea problemelor de sanatate mintala
Una dintre cele mai importante motive pentru care este bine sa mergi la psiholog chiar daca nu ai probleme este prevenirea problemelor de sanatate mintala. La fel ca si cu sanatatea fizica, este mai usor sa previi decat sa tratezi problemele de sanatate mintala. De multe ori, problemele de sanatate mintala se dezvolta treptat si sunt dificil de recunoscut intr-un stadiu incipient. Cu toate acestea, un psiholog calificat poate identifica semnele timpurii ale unei probleme de sanatate mintala si poate ajuta sa preveniti aparitia acesteia.
Imbunatatirea relatiilor
Terapia nu este doar pentru cei care se lupta cu probleme mentale. Intr-adevar, multi oameni merg la terapie pentru a-si imbunatati relatiile. Problemele de comunicare, problemele de incredere si problemele de gestionare a conflictelor pot afecta orice relatie, de la relatiile romantice la relatiile de lucru. Un psiholog poate ajuta sa dezvolti abilitatile de comunicare, sa inveti cum sa-ti exprimi nevoile si sa gasesti solutii eficiente la problemele de relatie.
Cresterea increderei de sine
O alta modalitate in care terapia poate fi benefica pentru oricine, indiferent de starea lor de sanatate mentala, este cresterea increderii de sine. Terapia poate ajuta la identificarea gandurilor si comportamentelor negative si poate invata abilitati si tehnici pentru a construi increderea de sine. Odata ce incepi sa ai incredere in tine, vei fi mai inclinat sa te implici in activitati noi si sa iei decizii mai bune pentru tine.
Imbunatatirea calitatii vietii
Mergerea la psiholog poate ajuta la imbunatatirea calitatii vietii in multe feluri. Terapia poate ajuta la identificarea obiceiurilor nesanatoase.
Imbunatatirea relatiilor interpersonale
Nu numai ca psihologul te poate ajuta sa intelegi si sa gestionezi emotiile si comportamentele tale, dar te poate ajuta si sa imbunatatesti relatiile interpersonale. Un psiholog te poate ajuta sa-ti dezvolti abilitatile de comunicare si sa intelegi dinamica relationala dintre tine si ceilalti. De asemenea, terapia poate fi benefica pentru cupluri care doresc sa isi imbunatateasca comunicarea si sa invete sa gestioneze conflictele intr-un mod sanatos si constructiv. In acest fel, psihologul poate fi un mediator obiectiv care poate ajuta cuplurile sa-si exprime nevoile si sa dezvolte o intelegere mai profunda a partenerului lor.
Dezvoltarea abilitatilor de viata
Terapia poate fi un mijloc excelent de a-ti dezvolta abilitatile de viata. Un psiholog te poate ajuta sa inveti strategii pentru gestionarea stresului, a anxietatii si a altor probleme de sanatate mentala. De asemenea, poti invata cum sa-ti gestionezi timpul si sa iti dezvolti abilitati de organizare, care te pot ajuta sa-ti atingi obiectivele si sa-ti imbunatatesti productivitatea.
Informatii interesante despre psihologie
Abraham Maslow(1908–1970) a fost un psiholog american care este cel mai bine cunoscut pentru ca a propus o ierarhie a nevoilor umane in motivarea comportamentului (vezi Figura 7). Desi acest concept va fi discutat mai detaliat intr-un capitol ulterior, aici va fi oferita o scurta prezentare generala. Maslow a afirmat ca atata timp cat nevoile de baza necesare supravietuirii sunt indeplinite (de exemplu, hrana, apa, adapost), nevoile de nivel superior (de exemplu, nevoile sociale) vor incepe sa motiveze comportamentul.
Potrivit lui Maslow, nevoile de cel mai inalt nivel se refera la autoactualizarea, un proces prin care ne atingem intregul potential. Evident, concentrarea asupra aspectelor pozitive ale naturii umane care sunt caracteristice perspectivei umaniste este evidenta (Thorne & Henley, 2005).
Psihologii umanisti au respins, in principiu, abordarea cercetarii bazata pe experimentarea reductionista in traditia stiintelor fizice si biologice, pentru ca ii era dor de „intreaga” fiinta umana. Incepand cu Maslow si Rogers, s-a insistat asupra unui program de cercetare umanista.
Acest program a fost in mare parte calitativ (nu bazat pe masurare), dar exista o serie de tulpini de cercetare cantitativa in psihologia umanista, inclusiv cercetarea asupra fericirii, conceptului de sine, meditatiei si a rezultatelor psihoterapiei umaniste (Friedman, 2008).
Un triunghi este impartit vertical in cinci sectiuni cu etichete corespunzatoare in interiorul si in exteriorul triunghiului pentru fiecare sectiune. De sus in jos, sectiunile triunghiului sunt etichetate: autoactualizarea corespunde „Implinirii interioare” stima corespunde „Valoare de sine, realizare, incredere”; social corespunde „Familie, prietenie, intimitate, apartenenta” securitate corespunde „Siguranta, angajare, bunuri”; „fiziologic corespunde Hranei, apei, adapostului, caldurii.”
Carl Rogers (1902–1987) a fost si un psiholog american care, la fel ca Maslow, a subliniat potentialul de bine care exista in toti oamenii. Rogers a folosit o tehnica terapeutica cunoscuta sub numele de terapie centrata pe client pentru a-si ajuta clientii sa faca fata problemelor problematice care au dus la cautarea lor de psihoterapie. Spre deosebire de o abordare psihanalitica in care terapeutul joaca un rol important in interpretarea a ceea ce comportamentul constient dezvaluie despre mintea inconstienta, terapia centrata pe client implica ca pacientul sa isi asume un rol principal in sesiunea de terapie.
Rogers credea ca un terapeut trebuie sa prezinte trei trasaturi pentru a maximiza eficacitatea acestei abordari particulare: respect pozitiv neconditionat, autenticitate si empatie. Respectarea pozitiva neconditionata se refera la faptul ca terapeutul isi accepta clientul pentru ceea ce este, indiferent ce ar putea spune el sau ea. Avand in vedere acesti factori, Rogers credea ca oamenii sunt mai mult decat capabili sa faca fata si sa rezolve propriile probleme (Thorne & Henley, 2005).
