Într-o Românie unde politica pare uneori desprinsă dintr-un roman absurd, Călin Georgescu reușește să surprindă printr-o combinație de nostalgie după extremele istoriei și declarații halucinante despre viitorul țării. Admirator declarat al lui Vladimir Putin și al „valorilor” pe care acesta le reprezintă, Georgescu demonstrează o fascinație ieșită din comun pentru autoritarism și naționalism dus la extrem. De aici, întrebarea: ce s-ar întâmpla dacă acest personaj ar ajunge președintele României?

Dragostea pentru „liderii puternici” – un filon pro-rus și pro-legionar

Conform declarațiilor lui Călin Georgescu, Putin este „un lider adevărat, care apără valorile tradiționale și suveranitatea națiunilor”. Într-o lume în care majoritatea liderilor europeni încearcă să se distanțeze de regimurile autoritare, Georgescu consideră că acesta este modelul de urmat. Fascinația sa pentru „ordinea” impusă de Kremlin își găsește rădăcini adânci în viziunea sa despre un stat naționalist, izolat de influențele „nocive” ale globalismului.

Dar ce înseamnă această viziune pentru România? Georgescu a reușit să resusciteze limbajul de lemn al extremei drepte, flirtând deschis cu ideologii interbelice. El a declarat că „valorile legionare ar trebui respectate, pentru că au reprezentat o forță morală”. În realitate, această „forță morală” a lăsat în urmă un șir de crime și intoleranță, dar pentru Georgescu, acestea sunt doar detalii neînsemnate.

Suveranismul – un paravan pentru izolaționism și populism ieftin

Declarațiile lui Călin Georgescu par să sugereze că viitorul României sub conducerea sa ar fi unul deconectat de la Uniunea Europeană și NATO. Într-o epocă în care colaborarea internațională este esențială, el visează la o Românie suverană, liberă de influențe străine. Totuși, acest suveranism este un paravan subțire pentru izolaționism, un model care ar condamna țara la stagnare economică și marginalizare geopolitică.

În viziunea sa, resursele naturale ale României ar trebui să fie controlate exclusiv de stat. Sună frumos pe hârtie, dar în realitate acest tip de politică a fost deja testat și a eșuat lamentabil în regimurile autarhice. Mai mult, declarațiile sale sugerează o încredere oarbă în ideea că o conducere autoritară ar putea elimina corupția, ignorând complet că istoria a demonstrat contrariul.

România, un experiment periculos?

Sub o eventuală președinție Călin Georgescu, România riscă să devină un laborator al extremismului de dreapta. Proiectele sale includ renașterea „valorilor tradiționale”, eliminarea influențelor occidentale și glorificarea unui trecut selectiv reinterpretat. Declarațiile sale despre „nevoia de lideri adevărați” trădează o viziune autoritaristă care nu lasă loc pentru democrație, pluralism sau respectul pentru drepturile omului.

Este greu de spus ce este mai alarmant: convingerile sale ideologice sau faptul că există oameni dispuși să le urmeze. Cert este că, în această ecuație, judecata este înlocuită cu un amestec toxic de nostalgie, populism și o admirație necondiționată pentru „liderii puternici”. România merită mai mult decât atât.