Alergiile, cunoscute si sub denumirea de boli alergice, sunt o serie de afectiuni cauzate de hipersensibilitatea sistemului imunitar la substante de obicei inofensive, din mediu. Aceste boli includ febra fanului, alergiile alimentare, dermatita atopica, astmul alergic si anafilaxia.

Simptomele pot include ochi rosii, eruptii cutanate, mancarime, stranut, nas infundat, dificultati de respiratie sau umflaturi. Intolerantele alimentare si otravirea alimentara sunt conditii separate.

Alergenii obisnuiti includ polenul si anumite alimente. De asemenea, metalele si alte substante pot cauza probleme. Mancarea, intepaturile de insecte si medicamentele sunt cauze frecvente ale reactiilor alergice severe. Dezvoltarea lor se datoreaza atat factorilor genetici, cat si factorilor de mediu.

Mecanismul de baza implica anticorpii imunoglobulinei E (IgE), o parte a sistemului imunitar al organismului, care se leaga de un alergen si apoi de un receptor al mastocitelor sau bazofilelor, unde declanseaza eliberarea de substante chimice inflamatorii, cum ar fi histamina.

Diagnosticul se bazeaza de obicei pe istoricul medical al unei persoane. Testarea ulterioara a pielii sau a sangelui poate fi utila in anumite cazuri. Cu toate acestea, testele pozitive nu pot releva ca exista o alergie semnificativa la substanta in cauza.

Expunerea timpurie la alergeni potentiali poate fi protectoare. Tratamentele pentru alergii includ evitarea alergenilor cunoscuti si utilizarea de medicamente precum steroizi si antihistaminice.

In reactiile severe, se recomanda adrenalina injectabila (epinefrina). Imunoterapia cu alergeni, care expune treptat oamenii la cantitati din ce in ce mai mari de alergen, este utila pentru unele tipuri de alergii, cum ar fi febra fanului si reactiile la muscaturile de insecte. Utilizarea acesteia in alergiile alimentare este neclara.

Alergiile sunt frecvente. In lumea dezvoltata, aproximativ 20% dintre oameni sunt afectati de rinita alergica, aproximativ 6% dintre oameni au cel putin o alergie alimentara si aproximativ 20% au dermatita atopica la un moment dat. In functie de tara, aproximativ 1-18% dintre oameni au astm.

Anafilaxia apare intre 0,05-2% dintre oameni. De asemenea, ratele multor boli alergice par sa creasca. Cuvantul „alergie” a fost folosit pentru prima data de Clemens von Pirquet in 1906.

Multi alergeni precum praful sau polenul sunt particule din aer. In aceste cazuri, simptomele apar in zone in contact cu aerul, cum ar fi ochii, nasul si plamanii.

De exemplu, rinita alergica, cunoscuta si sub denumirea de “febra a fanului”, provoaca iritarea nasului, stranut, mancarime si roseata a ochilor. Alergenii inhalati pot duce, de asemenea, la productia crescuta de mucus in plamani, respiratie scurta, tuse si respiratie suieratoare.

In afara de acesti alergeni ambientali, reactiile alergice pot rezulta din alimente, intepaturi de insecte si reactii la medicamente precum aspirina si antibioticele, cum ar fi penicilina. Simptomele alergiei alimentare includ dureri abdominale, balonare, varsaturi, diaree, mancarimi ale pielii si umflarea pielii in jurul ochilor.

Alergiile alimentare cauzeaza rareori reactii respiratorii (astmatice) sau rinita. Intepaturile de insecte, alimentele, antibioticele si anumite medicamente pot produce un raspuns alergic sistemic, numit si anafilaxie; pot fi afectate mai multe sisteme de organe, inclusiv sistemul digestiv, sistemul respirator si sistemul circulator.

In functie de rata de severitate, anafilaxia poate include reactii cutanate, bronhoconstrictie, umflaturi, tensiune arteriala scazuta, coma si deces. Acest tip de reactie poate fi declansat brusc sau debutul poate fi intarziat. Anafilaxia este de asa natura incat reactia poate parea sa scada, dar poate reaparea brusc, intr-o perioada scurta de timp.

Semne si simptome

Organele afectate – semne si simptome frecvente:

• Nas – Umflarea mucoasei nazale (rinita alergica) secretia nasului, stranut
• Sinusuri – Sinuzita alergica
• Ochi – Roseata si mancarime a conjunctivei (conjunctivita alergica, apoasa)
• Cai respiratorii – Stranut, tuse, bronhoconstrictie, respiratie suieratoare si dispnee, uneori atacuri directe de astm; in cazuri severe, caile respiratorii se constrang datorita umflaturii cunoscute sub numele de edem laringian
• Urechi-  Senzatie de plenitudine, posibil durere si afectare a auzului din cauza lipsei de drenaj al trompei lui Eustache.
• Piele – Eruptii cutanate, cum ar fi eczeme si urticarie
• Tractul gastro-intestinal – Dureri abdominale, balonare, varsaturi, diaree

Piele

Substantele care intra in contact cu pielea, cum ar fi latexul, sunt, de asemenea, cauze frecvente ale reactiilor alergice, cunoscute sub numele de dermatita de contact sau eczeme. Alergiile cutanate cauzeaza frecvent eruptii cutanate, sau umflaturi si inflamatii in interiorul pielii, ceea ce este cunoscut sub numele de reactie de „vindecare” caracteristica urticariei si angioedemului.

In cazul intepaturilor de insecte, poate aparea o reactie locala mare (o zona de roseata a pielii mai mare de 10 cm). Poate dura una pana la doua zile. Aceasta reactie poate aparea si dupa imunoterapie.

Cauza

Factorii de risc pentru alergie pot fi incadrati in doua categorii generale, si anume factorii gazda si de mediu. Factorii gazdei includ ereditatea, sexul, rasa si varsta, ereditatea fiind de departe cea mai semnificativa. Cu toate acestea, au existat cresteri recente ale incidentei tulburarilor alergice care nu pot fi explicate doar de factorii genetici.

Patru candidati majori pentru mediu sunt modificari ale expunerii la boli infectioase in timpul copilariei timpurii, poluarea mediului, nivelurile de alergeni si modificarile dietetice.

Alimente

O mare varietate de alimente poate provoca reactii alergice, dar 90% din raspunsurile alergice la alimente sunt cauzate de laptele de vaca, soia, oua, grau, arahide, nuci, peste si crustacee. Alte alergii alimentare, care afecteaza mai putin de 1 persoana la 10.000 dintr-o anumita populatie, pot fi considerate „rare”. Utilizarea formulei de lapte hidrolizat pentru bebelusi, comparativ cu formula de lapte standard, nu pare sa modifice riscul dobandirii unei alergii.

Cea mai frecventa alergie alimentara in populatia SUA este sensibilitatea la crustacee. Desi alergiile la arahide sunt notorii pentru severitatea lor, alergiile la arahide nu sunt cele mai frecvente alergii alimentare la adulti sau copii. Reactiile severe sau care pun viata in pericol pot fi declansate de alti alergeni si sunt mai frecvente atunci cand sunt combinate cu astmul.

Ratele alergiilor difera intre adulti si copii. Alergiile la arahide pot fi uneori depasite de copii. Alergiile la ou afecteaza 1-2% din copii, dar sunt depasite de aproximativ doua treimi din copii pana la varsta de 5 ani. Sensibilitatea este de obicei la proteinele din albus, mai degraba decat la galbenus.

Alergiile la proteine ​​din lapte sunt cele mai frecvente la copii. Aproximativ 60% din reactiile la proteinele ​​din lapte sunt imunoglobuline mediate, restul fiind de obicei atribuite inflamatiei colonului. Unele persoane nu sunt capabile sa tolereze laptele de la capre sau oi, precum si de la vaci, iar multi sunt, de asemenea, incapabili sa tolereze produsele lactate, cum ar fi branza.

Aproximativ 10% dintre copiii cu alergie la lapte vor avea o reactie si la carnea de vita. Carnea de vita contine cantitati mici de proteine ​​care sunt prezente in abundenta mai mare in laptele de vaca. Intoleranta la lactoza, o subtstanta obisnuita in lapte, nu este deloc o forma de alergie, ci mai degraba o reactie la absenta unei enzime din tractul digestiv.

Cei cu alergii la nuci pot fi alergici la una sau la multe tipuri de nuci, inclusiv nucile pecan, fisticul, pinul si nucile comune. De asemenea, semintele, inclusiv semintele de susan si mac, contin uleiuri in care sunt prezente proteine ce pot provoca o reactie alergica.

Alergenii pot fi transferati de la un aliment la altul prin inginerie genetica; cu toate acestea, modificarea genetica poate elimina si alergenii. S-au facut putine cercetari cu privire la variatia naturala a concentratiilor de alergeni in culturile nemodificate.

Latex

Latexul poate declansa o reactie cutanata, respiratorie si sistemica mediata de IgE. Se crede ca prevalenta alergiei la latex in populatia generala este mai mica de 1%. Intr-un studiu spitalicesc, 1 din 800 de pacienti chirurgicali (0,125%) au raportat sensibilitate la latex, desi sensibilitatea in randul lucratorilor din domeniul sanatatii este mai mare, intre sapte si zece procente.

Cercetatorii atribuie acest nivel mai ridicat expunerii lucratorilor din domeniul sanatatii la zone cu alergeni semnificativi din latex din aer, cum ar fi salile de operatii, unitatile de terapie intensiva si suitele dentare. Aceste medii bogate in latex pot sensibiliza lucratorii din domeniul sanatatii care inhaleaza regulat proteine ​​alergenice.

Cel mai raspandit raspuns la latex este o dermatita alergica de contact, o reactie hipersensibila intarziata care apare ca leziuni uscate, cruste. Aceasta reactie dureaza de obicei 48-96 de ore.

Transpiratia sau frecarea zonei de sub manusa agraveaza leziunile, ducand eventual la ulceratii. Reactiile anafilactice apar cel mai adesea la pacientii sensibili care au fost expusi la manusile de latex ale unui chirurg in timpul interventiei chirurgicale abdominale, dar alte expuneri ale mucoasei, cum ar fi procedurile dentare, pot produce, de asemenea, reactii sistemice.

Sensibilitatea la latex si la banane poate reactiona incrucisat. In plus, cei cu alergie la latex pot avea, de asemenea, sensibilitati la avocado, kiwi si castane. Acesti oameni au adesea mancarime periorala si urticarie locala.

Doar ocazional aceste alergii induse de alimente au indus raspunsuri sistemice. Cercetatorii suspecteaza ca reactivitatea incrucisata a latexului cu banana, avocado, kiwi si castanele apare deoarece proteinele din latex sunt omoloage structural cu alte proteine ​​vegetale.

Medicamente

Aproximativ 10% dintre oameni declara ca sunt alergici la penicilina; cu toate acestea, 90% se dovedesc a nu fi. Alergiile grave apar doar in aproximativ 0,03% din cazuri.

Intepaturi de insecte

De obicei, insectele care genereaza raspunsuri alergice sunt fie insecte ce pot intepa (viespi, albine si furnici), fie insecte muscatoare (tantari, capuse). Insectele care inteapa, injecteaza venin victimelor lor, in timp ce insectele muscatoare introduc in mod normal anti-coagulanti.

Toxinele care interactioneaza cu proteinele

O alta reactie proteica nealimentara, dermatita de contact indusa de urushiol, apare dupa contactul cu iedera otravitoare, stejarul otravitor oriental, stejarul otravitor occidental sau sumacul otravitor. Urushiolul, care nu este el insusi o proteina, actioneaza ca o haptena si reactioneaza chimic cu proteinele membranare integrale de pe celulele pielii expuse, schimbandu-le forma.

Sistemul imunitar nu recunoaste celulele afectate ca parti normale ale corpului, provocand un raspuns imun mediat de celulele T. Dintre aceste plante otravitoare, sumacul este cel mai virulent. Raspunsul dermatologic rezultat la reactia dintre urushiol si proteinele de membrana include roseata, umflaturi, papule, vezicule, etc.

Estimarile variaza in functie de procentul populatiei care va avea un raspuns al sistemului imunitar. Aproximativ 25% din populatie va avea un raspuns alergic puternic la urushiol. In general, aproximativ 80% pana la 90% dintre adulti vor dezvolta o eruptie cutanata daca sunt expusi la 0,0050 miligrame (7,7 × 10-5 gr) de urushiol purificat, dar unii oameni sunt atat de sensibili incat necesita doar o urma moleculara pe piele, pentru ca organismul lor sa initieze o reactie alergica.