In general, exista trei moduri de a administra botezul unei persoane:
- Botezul prin scufundare: a fost forma primitiva generalizata si supravietuieste in etimologia cuvantului botez in sine.
- Botezul prin ablutie sau varsare: consta in turnarea apei pe cap.
- Botezul prin stropire: consta in stropirea cu apa. Aceasta este o forma folosita numai de acele Biserici care practica botezul prin ablutie, cand, din anumite motive, nu este posibil sa se verse apa.
Biserica Catolica, Biserica Ortodoxa si Bisericile Protestante Reformate boteaza copii prin ablutie.
Botezul prin scufundare este cel mai folosit ritual.
Botezul prin scufundare este adesea aplicat in biserici protestante, cum ar fi baptistii si evanghelicii, precum si in alte confesiuni crestine, cum ar fi Biserica lui Iisus Hristos a Sfintilor din Zilele din Urma, Martorii lui Iehova si Biserica Adventista de Ziua a Saptea. De asemenea, este practicata in Biserica Ortodoxa si intr-o masura mai mica in cadrul Bisericii Catolice.
Istoria botezului
De la primul Sinod de la Niceea (325 d.Hr.), ceremonia (actul) de scufundare sau ablutie este obligatoriu tripla, iar ritul (cuvintele) botezului in sine, se concentreaza pe invocarea Sfintei Treimi asupra persoanei care urmeaza sa fie botezata (candidat sau botez), cu variante in functie de ritualul fiecarei Biserici:
„Robul lui Dumnezeu este botezat (numele…) in numele Tatalui, Amin, si al Fiului, Amin, si al Sfantului Duh, Amin”, ca exemplu de rit bizantin al Bisericilor Ortodoxe si al altor Biserici Rasaritene.
«(Nume…), va botez in numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant. Amin.”, este exemplul de baza al crestinismului occidental si al Bisericii Ortodoxe.
Unele biserici protestante aplica botezul numai cu formula „In numele lui Iisus”. Acesta este un punct teologic de discutie care are de-a face cu conceptul daca ei cred sau nu in Sfanta Treime.
Acum, pentru botez se folosesc mai multe accesorii iar daca ai nevoie de baloane pentru Botez aici le poti gasi.
Teologia impartasaniei (catolica)
Imersiunea in apa a fost practicata pentru purificarea legala. Esenienii au practicat acest tip de ablutie purificatoare care, pentru ei, a fost, de asemenea, morala, asa cum au reusit sa demonstreze bazinele lor rituale de la Qumram.
Printre fariseii din primul secol, obiceiul de a scufunda prozelitii in apa dupa taierea imprejur s-a raspandit, un rit care implica capacitatea neofitului de a avea acces la sacrificii si de a participa la inchinarea Templului.
Ioan Botezatorul si-a asumat acest rit dandu-i sensul unui mijloc de convertire (cf. Marcu 1:4) si de purificare de pacat. Aceasta insemna ca templul nu mai era singurul loc pentru obtinerea ispasirii.
Atat scriitorii Noului Testament, cat si unii Parinti ai Bisericii descopera in Vechiul Testament cateva figuri, prototipuri, imagini, simbolisme sau tipuri de botez:
- Apele pe care a fluturat Duhul Sfant
- Apa chivotului lui Noe
- Trecerea Marii Rosii
- Vindecarea leprosului Naaman prin scaldat in rezervorul Iordanului
Biserica Catolica considera botezul administrat de Ioan Botezatorul ca o prefigurare imediata a ceea ce considera o impartasanie. Potrivit Evangheliei, Botezatorul era constient ca ritul pe care il facea era o proclamatie din care urma sa vina (cf. Marcu 1,8). Iisus nu numai ca s-a supus botezului lui Ioan, dar a numit si pasiunea si moartea Sa „botezul” (Marcu 10:38 si paralele).
Conciliul de la Trent a declarat ca botezul lui Hristos era diferit de cel al lui Ioan. Si in decretul Lamentabili, Sfantul Oficiu a clarificat faptul ca taina botezului nu poate fi considerata ca un rit evoluat de la cele folosite de religiile antice sau de iudaism.
Dezvoltarea ritului
In Noul Testament se vorbeste despre o scufundare in apa, insotita de cateva cuvinte si care necesita credinta celor botezati (cf. Faptele Apostolilor 8:36-37). Cu toate acestea, au existat teologi in primele secole care au negat nevoia de apa sau botez. Irineu a scris impotriva lor in lucrarea sa «Adversus Haereses» I:21[15]) si Tertulian in lucrarea sa «De Baptismo’I). Dar cea mai clara expresie este in Augustin: „Ce este botezul? Este o ablutie de apa cu cuvantul. Luati apa si nu mai este botez” (Comentariu la Evanghelia dupa Ioan Tratat 15:4).
Elemente teologice
Desi terminologia, care distinge problema si forma impartasaniei, a fost abandonata de catehismul lui Ioan Paul al II-lea, este totusi util sa descriem diferitele elemente care sunt de acord cu validitatea impartasaniei:
Botezul – sacru
Problema indepartata a sacramentului botezului este apa adevarata si naturala si nu conteaza daca este rece sau calda. Simbolizeaza regenerarea vietii duhovnicesti pentru ca este inceputul vietii naturale. Indica purificarea si o noua viata. Apa folosita la celebrarea impartasaniei trebuie binecuvantata sau binecuvantata in timpul ritului. Urmatoarea chestiune cu trei modalitati care sunt considerate valabile: imersiune, turnare si stropire…
Cum se boteaza- cuvinte folosite
In Occident forma este „Te botez in nume…” In Rasarit, pe de alta parte, si dorind sa sublinieze eficienta impartasaniei independent de slujitor, se foloseste: „Robul lui Dumnezeu este botezat…
