Poluarea este introducerea de contaminanti in mediul natural care provoaca schimbari adverse.  Poluarea poate lua forma unor substante chimice sau a energiei, cum ar fi zgomotul, caldura sau lumina. Poluantii, componentii poluarii, pot fi substante / energii sau contaminanti naturali. Poluarea este adesea clasificata drept sursa punctuala sau sursa nepuntata de poluare. In 2015, poluarea a ucis 9 milioane de oameni in intreaga lume.

Formele majore de poluare includ poluarea aerului, poluarea luminoasa, poluarea fonica, poluarea cu plastic, contaminarea solului, contaminarea radioactiva, poluarea termica, poluarea vizuala si poluarea apei.

Poluarea urbana

Arderea carbunelui si a lemnului si prezenta multor animale (in special cai) in zone concentrate, au facut din orase sursele principale de poluare. Revolutia industriala a adus o infuzie de substante chimice si deseuri netratate in fluxurile locale care au servit drept sursa de apa. Regele Edward I al Angliei a interzis arderea carbunelui de mare printr-o proclamatie la Londra in 1272, dupa ce fumul provenit din arderea acestui tip de carbune, a devenit o problema.

Revolutia industriala a fost cea care a dat nastere poluarii mediului asa cum o cunoastem astazi. Londra a inregistrat, de asemenea, unul dintre cazurile extreme de afectare ale calitatii apei  o data cu evenimentul Great Stink de pe Tamisa din 1858, care a dus la construirea sistemului de canalizare londonez, la scurt timp dupa aceea. Problemele de poluare au crescut, deoarece cresterea populatiei a depasit cu mult viabilitatea cartierelor pentru a rezolva problema deseurilor. Reformatorii au inceput sa solicite sisteme de canalizare si apa curata.

In 1870, conditiile sanitare din Berlin erau printre cele mai grave din Europa. August Bebel a reamintit conditiile dinaintea construirii unui sistem modern de canalizare la sfarsitul anilor 1870:

“Apa reziduala era colectata in jgheaburi langa borduri si emana un miros cu adevarat infricosator. Nu existau toalete publice pe strazi sau piete. In cladirile publice, instalatiile sanitare erau incredibil de primitive … Ca metropola, Berlinul nu a iesit din starea de barbarie si nu a pasit in civilizatie decat dupa 1870. ”

Conditiile primitive erau intolerabile pentru o capitala nationala mondiala, iar guvernul imperial german a adus oameni de stiinta, ingineri si planificatori urbani nu numai pentru a rezolva deficientele, ci pentru a transforma Berlinul intr-un oras-model al lumii. Un expert britanic in 1906 a concluzionat ca Berlinul reprezenta „cea mai completa aplicatie a stiintei, ordinii si metodei vietii publice”, adaugand ca „este o minune a administratiei civice, cel mai modern si mai perfect organizat oras care exista”.

Aparitia unor mari fabrici si consumul de cantitati imense de carbune a dat nastere unei poluari atmosferice fara precedent si a unui volum mare de descarcari chimice industriale adaugate la incarcarea tot mai mare a deseurilor umane netratate. Chicago si Cincinnati au fost primele doua orase americane care au adoptat legi care sa asigure un aer mai curat, in 1881. Poluarea a devenit o problema majora in Statele Unite la inceputul secolului al XX-lea, deoarece reformatorii progresivi au luat in discutie poluarea aerului cauzata de arderea carbunelui, poluarea apei cauzata de o salubritate proasta si poluarea stradala, cauzata de cei 3 milioane de cai care au lucrat in orasele americane in 1900, generand cantitati mari de urina si gunoi de grajd. Dupa cum remarca istoricul Martin Melosi, generatia care a vazut prima data automobilele inlocuind caii, a vazut masinile ca pe niste „miracole ale curateniei”. Cu toate acestea, in anii 1940, smogul provocat de automobile era o problema majora in Los Angeles.

Alte orase au urmat in jurul tarii pana la inceputul secolului al XX-lea, cand a fost creat Biroul de poluare a aerului de scurta durata, sub Departamentul de Interne. Evenimente extreme de poluare cu smog au fost traite de orasele Los Angeles si Donora, Pennsylvania la sfarsitul anilor 1940, servind ca un alt memento public.

Poluarea aerului va continua sa fie o problema in Anglia, mai ales mai tarziu in timpul revolutiei industriale si sa se extinda in trecutul recent cu Marele Smog din 1952. Constientizarea poluarii atmosferice s-a raspandit pe scara larga dupa cel de-al doilea razboi mondial, cu anumite temeri declansate de rapoartele de poluare radioactiva, rezultata din testele atomice. Apoi, un eveniment non-nuclear – Marele Smog din 1952 la Londra – a ucis cel putin 4000 de oameni. Acest lucru a determinat unele dintre primele legislatii majore moderne de mediu: Legea privind aerul curat din 1956.

Poluarea a inceput sa atraga atentia publica majora in Statele Unite intre mijlocul anilor 1950 si inceputul anilor 1970, cand Congresul a adoptat Noise Control Act, Clean Air Act, Clean Water Act si National Environmental Policy Act.

Incidentele severe de poluare au contribuit la cresterea masurilor. Descarcarea de PCB in raul Hudson a dus la interzicerea de catre EPA a consumului de peste in 1974. Stirile nationale de la sfarsitul anilor 1970 – in special contaminarea pe termen lung cu dioxina de la Love Canal incepand din 1947 si descarcarea necontrolata in Valea Tamburilor – a condus la legislatia Superfund din 1980. Poluarea terenurilor industriale a dat nastere numelui “brownfield”, un termen acum obisnuit in planificarea oraselor.

Dezvoltarea stiintei nucleare a introdus contaminarea radioactiva, care poate ramane letala sute de mii de ani. Lacul Karachay – numit de catre Worldwatch Institute drept „cel mai poluat loc” de pe pamant – a servit ca loc de eliminare a deseurilor radioactive pentru Uniunea Sovietica pe parcursul anilor 1950 si 1960. Chelyabinsk, Rusia, este considerat in prezent „Locul cel mai poluat de pe planeta”.

Armele nucleare au continuat sa fie testate in Razboiul Rece, in special in etapele anterioare ale dezvoltarii lor. Numarul celor mai afectate populatii si cresterea intelegerii per ansamblu  a amenintarilor critice pentru sanatatea umana pe care le reprezinta radioactivitatea a dus la limitarea acestor teste. Desi grija extrema este practicata in aceasta industrie, potentialul dezastrului sugerat de incidente precum cele de pe Three Mile Island, Cernobil si Fukushima, reprezinta un spectru persistent de neincredere publica. Publicitatea la nivel mondial a fost intensa pentru aceste dezastre. Sprijinul pe scara larga pentru tratatele de interzicere a testelor a pus capat aproape tuturor testelor nucleare din atmosfera.

Catastrofe internationale precum naufragiul petrolierului Amoco Cadiz de pe coasta Bretaniei in 1978 si dezastrul Bhopal din 1984, au demonstrat universalitatea unor astfel de evenimente si amploarea pe care eforturile de abordare a acestora trebuiau sa le angajeze. Cel mai recent – termenul de poluant organic persistent (POP) a ajuns sa descrie un grup de substante chimice, cum ar fi PBDE si PFC, printre altele. Desi efectele lor raman oarecum mai putin bine intelese din cauza lipsei de date experimentale, acestea au fost detectate in diferite habitate ecologice indepartate de activitatea industriala precum zona arctica, demonstrand difuzie si bioacumulare dupa doar o perioada relativ scurta de utilizare pe scara larga.

O problema descoperita mult mai recent este Marea Acumulare de gunoi din Pacific, o concentratie uriasa de materiale plastice, namol chimic si alte resturi care a fost colectata intr-o zona extinsa a Oceanului Pacific de Nord. Aceasta este o problema de poluare mai putin cunoscuta decat celelalte descrise mai sus, dar are totusi consecinte multiple si grave, cum ar fi cresterea mortalitatii faunei salbatice, raspandirea speciilor invazive si ingestia umana de substante chimice toxice. Organizatii precum 5 Gyres au cercetat poluarea si, impreuna cu artisti precum Marina DeBris, lucreaza la publicitatea problemei.

Poluarea introdusa de lumina noaptea devine o problema globala, mai severa in centrele urbane, dar totusi contamineaza si teritorii mari, departe de orase.

Dovezi din ce in ce mai mari de poluare locala si globala si un public din ce in ce mai informat in timp au dat nastere ecologismului si miscarii ecologice, care in general urmaresc sa limiteze impactul uman asupra mediului.

Forme de poluare

Principalele forme de poluare sunt enumerate mai jos, impreuna cu contaminantul relevant pentru fiecare dintre ele:

• Poluarea aerului: eliberarea de substante chimice si particule in atmosfera. Poluantii gazosi obisnuiti includ monoxid de carbon, dioxid de sulf, clorofluorocarburi (CFC) si oxizi de azot produsi de industrie si autovehicule. Ozonul fotochimic si smogul sunt create pe masura ce oxizii de azot si hidrocarburile reactioneaza la lumina soarelui. Particulele sau praful fin se caracterizeaza prin dimensiunea lor de micrometru PM10 pana la PM2,5.
• Poluarea electromagnetica: supraabundenta radiatiilor electromagnetice in forma lor neionizanta, cum ar fi undele radio etc., la care oamenii sunt expusi in mod constant, in special in orasele mari. Totusi, nu se stie daca aceste tipuri de radiatii au sau nu efecte asupra sanatatii umane.
• Poluarea luminoasa: include supra-iluminarea si interferentele astronomice.
• Littering: aruncarea criminala a obiectelor neadecvate create de om, in spatiul proprietatilor publice si private.
• Poluarea fonica: care cuprinde zgomotul rutier, zgomotul aeronavelor, zgomotul industrial, precum si sonarul de inalta intensitate.
• Poluarea cu plastic: implica acumularea de produse din plastic si microplastice in mediu care afecteaza in mod negativ viata salbatica, habitatul faunei salbatice sau oamenii.
• Contaminarea solului apare atunci cand substantele chimice sunt eliberate prin scurgeri la suprafata solului sau scurgeri subterane. Printre cei mai semnificativi contaminanti ai solului se numara hidrocarburi, metale grele, MTBE, erbicide, pesticide si hidrocarburi clorurate.
• Contaminarea radioactiva, rezultata din activitatile secolului XX in fizica atomica, cum ar fi generarea de energie nucleara si cercetarea, fabricarea si folosirea armelor nucleare.
• Poluarea vizuala, care se poate referi la prezenta liniilor electrice aeriene, a panourilor de afisare de pe autostrazi, a formelor de relief modificate, a depozitarii deschise a gunoiului, a deseurilor solide municipale sau a resturilor spatiale.

Poluarea apei, prin deversarea apelor uzate din deseurile comerciale si industriale (intentionat sau prin deversari) in apele de suprafata; deversari de canalizare menajera netratata si contaminanti chimici, cum ar fi clorul, din canalizarea tratata; eliberarea deseurilor si a contaminantilor in scurgerea de suprafata care curge in apele de suprafata (inclusiv scurgerile urbane si scurgerile agricole, care pot contine ingrasaminte chimice si pesticide.